Nu-ul lui aprilie

     De la inceput pana la inceput, prin toate nimicurile sfarsitului, cobori pe o scara lata de lemn subred. Privesti in cer, te ameteste panorama adancimii vidului de sub picioare. Suspendat de pareri de bine, te prabusesti de pareri de rau, apoi o iei la stanga si deschizi usa pe care scrie "NU", fara sa stii ce e dupa, cand puteai foarte bine sa intri pe usa pe care scrie "DA", unde totul e perfect si plictisitor. Dupa ce treci de usa pe care sta atarnat un "NU" categoric, mergi tiptil cu ochii inchisi si sufletul la gura. Astepti sa se intample o catastrofa in orice secunda. Dupa cateva clipe care par interminabile, caci, din fericire, timpul e relativ, printr-un impuls primar-eroic, deschizi ochii si constati ca e o bezna densa si ecoul propriilor ganduri. Acolo, inauntru, NU e nimic, dar curiozitatea si dorinta de a sfida orice lege, tipic umane... tipic umane pentru cei inzestrati cu personalitate, te-au indus in eroare. Trebuia sa o iei la dreapta, sa intri pe usa pe care scria mai mult decat evident "DA", de unde plecai mai departe, intr-un tunel interminabil de "DA", indrumat de o herghelie de unicorni roz cu sclipici in plete si copite colorate. Trebuia sa cauti ce era bine, ce ar trebui sa-ti doresti, ce e plictisitor de corect si de placut, ce e o fericire platonica, dar ai ales, cautand o semnificatie inexistenta, inselat de propriul ego, usa cu un "NU", acum sfidator, enervandu-ti fiinta si ironizandu-ti judecata. Ceea ce foarte putini stiu este ca e o fereastra care da din camera "NU" in camera "DA", dar trebuie sa fi cautat cu rabdare o cale de iesire.