Sa urmam

Sa urmam razele de lumina pana se pierd; sa urmam strigatul eului cufundat in nostalgii irecuperabile; sa urmam intunericul pana se face lumina si lumina pana se transforma-n intuneric. Sa urmam poteci care duc nicaieri si oameni care uita ce vor, vor ce uita si, in definitiv, nu vor nimic. Sa urmam pasi care se opresc si urme care se pierd. Sa urmam apa Sambetei cu un zambet ironic pe buze. Sa urmam frunzele toamna si sa ne sfarsim in mizeria pamantului pe care-l tot strabatem si nu stim de ce. Sa facem lucruri inutile ! Sa facem lucruri stupide ! Fiindca avem atata timp ! E atata timp in timp ce un chibrit se preface in cenusa ! ... Si de ce l-am irosi cu rost? Sa urmam nonsensuri ! Sa fugarim cai verzi pe pereti in timp ce visam, pentru ca cine ne opreste? Cine altceva decat ironia?