Contrast

Scuip bacterii lirice. Durerea mea e epica. Incerc sa transcriu un urlet, dar corpul se dezbina de boala lui.
Sunt un convertor. Burete de mizerii. Creierul meu e un cos de gunoi in care sunt aruncate infectii umane. Undeva, de la creier pana la inima, are loc neintelesul firii mele. Miocardul meu expulseaza iubire si pozitivism, pe care nu le mai pretinde impartasite. Arunca in stanga si-n dreapta cu ele, in van. Purific. M-am dezvoltat ca un graunte in mucegai si continui sa cresc si sa sfidez mediul, care contrasteaza cu fiinta mea. Ma zbat sa ma rup si sa ma infiltrez undeva unde e fisura dintre ce trebuie sa fiu si ce-am fost, dintre ce sunt cu adevarat si ce pare ca sunt, pentru ca ceea ce sunt e la alegerea mea, dar e ancorat adanc in firea fiintei mele.

Indispozitie autumnala

E toamna... si e parsiva. Te face sa crezi ca mai sta de vorba cu vara si-si vand ponturi in fata portii.
Ma trezesc pe intuneric si plec pe lumina.
Miroase a ars, ca tot ce stie toamna asta e sa distruga. O sa-mi ia tot ce iubesc si o sa-mi dea la schimb singuratate, castane si ploi... Si nici macar nu-mi place ploaia !

Dimineti de septembrie, nopti de septembrie.
Asta e tot ce stiu. Zilele nu conteaza, diminetile ma anunta ca am mai supravietuit o zi. Noptile sunt un cosmar prelungit in care visez cu ochii deschisi si cu capul pe perna.
E toamna... si e parsiva. Abia asteapta sa calc stramb, ca sa ma lase singura, in intuneric.