Scuip bacterii lirice. Durerea mea e epica. Incerc sa transcriu un urlet, dar corpul se dezbina de boala lui.
Sunt un convertor. Burete de mizerii. Creierul meu e un cos de gunoi in care sunt aruncate infectii umane. Undeva, de la creier pana la inima, are loc neintelesul firii mele. Miocardul meu expulseaza iubire si pozitivism, pe care nu le mai pretinde impartasite. Arunca in stanga si-n dreapta cu ele, in van. Purific. M-am dezvoltat ca un graunte in mucegai si continui sa cresc si sa sfidez mediul, care contrasteaza cu fiinta mea. Ma zbat sa ma rup si sa ma infiltrez undeva unde e fisura dintre ce trebuie sa fiu si ce-am fost, dintre ce sunt cu adevarat si ce pare ca sunt, pentru ca ceea ce sunt e la alegerea mea, dar e ancorat adanc in firea fiintei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu