Iti striga plangand mut ca s-a indragostit.
Iti devoreaza aura doar pentru a-si crea iluzia ca ti-a invadat spatiul personal invitata. In realitate, e ademenita marsav de faptul ca esti planul ei de proiectie a tot ceea ce considera artistic, ideal, a tot ceea ce ii lipseste. Iti aspira caldura corpului cum inspira un bolnav aerosolii. Te soarbe din ochi cum se soarbe ultima picatura de apa in desert.
Isi iese din minti pentru ca viziunile voastre nu coincid si tu esti transant, subtil ca o caramida in zbor. N-ai maniere, nu te ghidezi dupa niciun cod. Ea se agita inutil si tu esti pasiv ca o intrebare retorica.
Sunteti cum nu se poate mai diferiti, si totusi, se intampla ceva inca neinteles, observat de nimeni altcineva. E, probabil, magia neintelesului la mijloc, parada a inchipuirii mele… dar si tu te inmoi si te fastacesti in tacere si cand se uita adanc in ochii tai, atat de adanc incat parca-ti captureaza sufletul si il intemniteaza in subsolul mintii ei, in sectia de “Must have”, unde incape un singur exemplar, tu te uiti in jos, de parca stii ce-a gandit si ti-e rusine tie, constient fiind ca ei nu ii este. Ei nu ii este rusine pentru ca dorinta intrece dogmele mintii prin destrabalata dezinvoltura.
Nu, voi nu va priviti, asterneti pe retina unul altuia universul personal, inca nedescifrat, aruncat ca o capcana aparent inofensiva, exagerat ispititoare, hipnotizanta. Nu, voi nu va atingeti, vi se contopesc aurele, se intrepatrund constelatii de ganduri si pareri, deveniti o simbioza perfecta, doua entitati individuale reprezentand un intreg cand realist, cand fantastic, intr-o postura artistica, la vederea caruia oamenilor, neintelegand mesajul, complet straini, nebanuind intensitatea lui, li se face rau.
Sau, poate, nimic nu e real si e doar imaginatia mea care exagereaza…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu