Tot inainte/"Realitaturi"

     Si-am pornit inainte, lasand totul in urma, ca pe drumul ireversibil al evolutiei. Nu mai vreau sa car nimic dupa mine din trecut, vreau sa ma metamorfozez prin stadii ale timpului in ipostaza unui suflet nud, ca atunci cand te nasti sau atunci cand mori.

     Intind corzile autosugestiei intr-un asemenea fel incat ii vad particulele cum danseaza destrabalat pe ritmul miscarii browniene si... Si ajung la invidiabilul nivel in care imi autoinduc pierderi de memorie si-mi zic senina ca multe fragmente reale din viata mea au fost exercitii de imaginatie.
     Cu alte cuvinte, neg realitatea. Ce e realitatea? Imi sta in cale.
     Singura realitate de care sunt sigura e eul din mine. Si cum eul din mine e exact acelasi,in mod paradoxal, in exact acelasi timp, e pestrito-cameleonic. Asa ca singura sursa palpabila de realitate, pentru mine, e indoielnica, la fel ca o ploaie de vara. Nu ma-ntelege gresit. Nu caut realitatea, am cautat-o indelung si insasi cautarea ei, precum si gasirea unor fragmente incandescente de realitate mi-au daunat intotdeauna. Fug de realitate, ca sa ma regasesc tot timpul in ea, creandu-mi universuri miniaturale in realitate, taind, cenzurand, inventand si interpretand realitatea in functie de cheful meu. Sunt un mogul al realitatii mele. Ce e realitatea? E subiectiva. Stiu sute de realitati, cam cate minciuni, si fiecare generam, in fiecare clipa a existentei noastre realitate.