Pasivitate. Pasiva vis-a-vis de dragostea lui si ura lor. Am lasat atata iubire in urma si m-am descotorosit de ea ca de o haina frumoasa care ramane mica si devine incomoda.
Coplesita de tentative esuate.
Cruta-mi timpul liber si scuteste-ma.
Esti insetat de viata, flamand? Atunci eu sunt gurmanda, dar ceea ce consider eu delicatesa tie ti-ar intoarce stomacul pe dos.
Viitorul tau e intunecat, eu vad in perspectiva; in perspective, multe false, doar presupuneri, una sigura si reala pe care n-o pot ghici niciodata, dar cel mai adesea o intuiesc. As putea sa rup toate itele astea incalcite si sa merg sigur pe o singura cale pe care s-o stiu dinainte si-atunci... care-ar mai fi farmecul? M-as agata legata de maini de un viitor plafonat inca dinainte de a se derula. Sunt sigura de faptul ca este o suma de lucruri care urmeaza sa se intample intr-o anumita ordine pe care n-o stabilesc eu. Poate ai spune ca ma refer la destin, dar e o definitie generala.
Ca om, imi place sa cred ca sunt responsabil de cursul evenimentelor, doar ca uit uneori ca sunt protagonistul, orice intrece limita asta, intra pe domeniul hybrisului. Ca o veritabila gurmanda de viata, ma hranesc cu tot ce detin eu si chiar mai mult: cu entuziasmul tau, cu parerile tale,cu ideile tale, cu sperantele tale, cu visele tale, cu dorintele tale, cu tristetea ta, cu nervii tai, cu sinapsele tale si endorfina ta, pe care o sorb ca pe o seva binefacatoare in absenta vreunei infirmitati sau nevoi, doar din nestavilita dorinta; ma hranesc cu lacomia ta, cu invidia ta, cu ambitia ta, cu rautatea ta, cu minciunile tale, cu tot ce exista si misuna in subconstientul tau, apoi sap mai adanc si iti invadez inconstientul si ma transform intr-un monstru care creste pe masura ce ma hranesti si devin un parazit cu tentacule puternice incolacite de capul si gatul tau, fara sa te asfixiez, lasandu-te sa respiri atat aer cat sa-ti fie suficient sa ma hranesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu