Zeama de caise

     Ca ma trezesc din somn si cel mai stresant sunet posibil e cel pe care-l aud: statia de taxi, nava-mama, si sunetul de la inceputul si de la sfarsitul transmisiei... Si soarele asta puturos care ma anunta ca s-a terminat si orice incercare, orice insistenta ar duce la un fiasco. Se aude muzica, e usa intredeschisa. Ma culc inapoi ca sa ma trezesc peste 10 minute, dupa o noapte in care n-am dormit deloc. Si stiu deja ca toata politetea si recunostinta provin din trecut. Nimic din prezent nu ne mai leaga, ca sunt refulari dintr-un sentiment nemanifestat.
     E groaznic sa vezi fericirea impartita in acte si cumplit sa privesti cum se trage cortina, iar tu te uiti neputincios, metamorfozand fericirea-n nostalgie de parca ai fi un soi de robot care converteste emotii. Se lasa umbra si te afunzi in ea, jucandu-te uneori cu raze de lumina, doar ca sa le amintesti celor de langa tine ca inca existi.
     Ca poti sa-ti ruinezi o filosofie personala pe care o urmezi cu strictete 2 luni din cauza unui zambet.
     Si ca poti sa faci sa paleasca ceea ce nimeni n-a putut de la o vorba spusa fara rost, pe care nici n-o crezi. Dar ai spus-o. Asuma-ti responsabilitatea si accepta ce eu n-am putut sa accept atata timp.